Bogatul gastronomiei românești
Bucătăria românească este la fel de bogată ca istoria sa. România își derivă numele din latinescul „Romanus”, care înseamnă cetățean al Imperiului Roman. Cu toate acestea, deși are această origine, nu este foarte mult „romanesc” în bucătăria românească.
Motivul este că prin România au trecut multe nații, care și-au lăsat amprenta și asupra gastronomiei. Dracula a luptat cu turcii, Decebal cu romanii, toți au pierdut, iar bucătăria a câștigat. Astfel, românii care trăiesc în Serbia au adus cu ei și bucătăria lor, care, fie întâmplător sau nu, nu se deosebește mult de cea sârbească.
Bucătăria românească a fost influențată în principal de cea ungurească și turcească, dar și de bucătăriile slave, deoarece poporul român este ortodox. Românii au fost, în vremuri străvechi, un popor sărăcăcios, așa că alimentația lor s-a bazat pe cereale, legume, lapte și produse lactate, ceea ce s-a schimbat în ultimele câteva decenii, când carnea și produsele din carne sunt folosite din ce în ce mai des în alimentație.
Mămăliga este un fel de mâncare național, foarte asemănător cu mămăligă noastră. Pe care românii o mănâncă la mic dejun. O servesc într-un mod special, sub formă de jumătate de sferă întoarsă pe o placă și tăiată în cuburi, dar o pot și coace pe grătar sub formă de mici plăcinte umplute cu brânză românească. Mămăliga este adesea și un garnitură pentru gulaș și poate fi mâncată și în loc de pâine.
La mic dejun se fac și Plăcinte Moțenești, un fel de plăcinte umplute, umplutura putând fi foarte variată. Brânza este una dintre alimentele preferate, iar la prânz se consumă mai întâi supe și ciorbe. Printre cele mai cunoscute „ciorbe” se numără ciorba de perisoare (perisoarele sunt chifteluțe) și ciorba de burtă (burtă sunt stomacii), dar și multe altele. Ciorbele sunt întotdeauna acrite, fie cu suc de lămâie, oțet sau, cel mai adesea, borș (care sunt tărâțele fermentate).
Ca fel principal au diverse tocănițe, un tip de gulaș, sarmale asemănătoare cu sarmalele noastre, diverse preparate din aluat, musaca, papricaș, un preparat din limbă fiartă cu măsline, dar preferații lor la prânzul de duminică sunt mititeii – rulouri din carne tocată, asemănătoare cu ćevapii noștri, dar mai scurți ca lungime, spre deosebire de ai noștri. Le place să facă și șnițele. De asemenea, au și un tip de frigărui, frigarui, au chiar și un fel de piftie – piftie. În general, se folosește carne de porc, ca și la noi, mai rar vită.
Din bucătăria românească se remarcă alivenți – plăcintă sărată, foarte populară în regiunea Moldovei, pe care românii au moștenit-o de la romani. Una dintre cele mai cunoscute delicatese din bucătăria lor sunt papanasii. Aceștia sunt făcuți dintr-un aluat similar cu cel pentru gogoși, iar apoi sunt acoperiți cu gem sau dulceață de afine sau fructe asemănătoare și smântână dulce. De asemenea, au colivă (și la noi se numește colivă), lapte de pasăre sunt șnenokle, au halva și orez cu lapte și multe alte delicatese.
Obiceiul românilor, ca și al sârbeștilor, este tăierea porcului la sfârșitul anului, și asta în mediul rural. Din carne de porc se fac cârnați, slănină, șuncă, împreună cu băutura tradițională, țuica – cunoscută la români ca țuică. Pe lângă țuică, există și băuturi nealcoolice, iar românii preferă cel mai mult sucul de soc.
Proiectul „Poveștile românești care răsună prin veacuri“ este realizat de portalul Șase fire. Acest proiect omonim este cofinanțat de Ministerul Informațiilor și Telecomunicațiilor din Republica Serbia.
Румунска кухиња је подједнако богато као и њихова историја. Румунија је назив који води порекло од латинске реци “Романус” што значи грађанин Римског царства. Међутим, иако води то порекло, нема много тога „римског“ у румунској кухињи.
Разлог је тај што су кроз Румунију „протутњали“ многи народи, који су оставили трага и на гастрономију.
Дракула је ратовао са Турцима, Децебал са Римљанима сви су губили једино је кухиња добијала.
И тако су Румуни који живе у Србији, са собом донели и своју „кухињу“ која се, случајно или не, не разликује много од српске.
На румунску највише утицаја имале су мађарска и турска кухиња, али и словенске кухиње, јер је румунски народ православан.
Румуни су у давна времена били сиромашан народ па је њихова исхрана била базирана на житарицама, поврћу, млеку и млечним производима, што се мења последњих неколико деценија па се све чешће у исхрани користе месо и месне прерађевине с.
Мамалига је национални специјалитет, врло сличан нашем качамаку. Који Румуни једу за доручак. Сервирају га на посебан начин, у облику полулопте преврнуте на даску и испресецане у виду коцки, а могу и да га пеку на роштиљу у виду малих погачица пуњених румунским бринза сиром.
Мамалига је неретко и прилог уз гулаш, а може да се једе и уместо хлеба.
За доручак се праве и Плацинте Моцанести, једна врста пуњених питица, фил може бити врло различит. Сир је једна од омиљених намирница, док се за ручак прво једу супе и чорбе.
Међу познатије „циорбе“ спадају циорба де перисоаре (перишоаре су ћуфте), а затим и циорба де бурта, (бурта су шкембићи), али и многе друге. Чорбе су им увек закишељене било соком од лимуна сирћетом или најчешће, боршом(то су ферментисане мекиње).
Као главно јело имају разна варива, свој тип гулаша, сармале сличне нашим сармама, разна јела од теста, мусаку, паприкаш, специјалитет од куваног језика са маслинама, али су им омиљени за недељни ручак миттеи-ролнице од млевеног меса, сличне нашим ћевапима, али су краћи по дужини, за разлику од наших. Воле да направе и шницле. Такође имају и своју врсту ражњића-фригаруи, имају чак и неку врсту пихтија-пифтие. Углавном се користи свињско месо, као и код нас, ређе јунетина.
Из румунске кухиње издваја се аливенси-слани колач, нарочито популаран у молдавској регији, а који су Румуни наследили од Римљана.
Једна од познатијих посластица из њихове кухиње су папанаси. Он се прави од теста сличног као за принцес крофне, а прелива се џемом или слатким од боровница или сличног воћа и слатком павлаком. Такође имају коливо ( и код нас се кувано жито зове кољиво), лапте де пасаре (птичје млеко) су шненокле, имају алву и сутлијаш и многе друге посластице.
Обичај код Румуна, као и код Срба, јесте свињокољ крајем године, и то у сеоским срединама. Од свињског меса праве се кобасице, сланина, шунка, уз неизоставни аеритив, ракију шљивовицу- код Румуна познатију као туица. Поред ракије, има и безалкохолних пића, а Румуни највише воле сок од зове.
Пројекат “ Румунске приче које одзвањају кроз векове“ реализује портал Шест жица . Истоимени пројекат суфинансира Министарство информисања и телекомуникација Републике Србије.
Foto-ilustracija – jelo Mămăligă
